- - GPS_Fagaras

Studiu de teren pentru reperarea şi obţinerea de coordonate GPS
a mănăstirilor din Ţara Făgăraşului

În perioada 29 august – 2 septembrie, Asociaţia Ştefan Mailat din Făgăraş, în colaborare cu Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie şi Patriomoniu "Nicolae Lupu", Sibiu, Mănăstirea Sâmbăta de Sus a organizat un studiu de teren ce a implicat reperarea şi obţinerea de coordonate GPS a mănăstirilor din Ţara Făgăraşului distruse în secolul al XVIII-lea. La cercetarea de teren au participat Şchiopu Iulian Marius, preşedinte Asociaţia Ştefan Mailat, masterand Lupu Delia, membru fondator al Asociaţiei Ştefan Mailat, Matveev Sergiu, conferenţiar, USM; Berebiuc Natalia, doctoranda, USM; Postică Iulia, doctoranda USM; Moldovanu Victor, lector, Universitatea de Stat "B. P. Hasdeu" din Cahul.

Cadru istoric: în vara anului 1761 armatele generalului austriac Buccow au ars si au distrus până la temelie bisericile şi mănăstirile ortodoxe din Ţara Făgăraşului, care în perioada prigoanei nu au acceptat să treacă la Biserica uniată. Odată cu aceasta au dispărut documente, manuscrise, icoane, obiecte de cult; puţine dintre piesele de patrimoniu ale mănăstirilor au fost salvate de localnici. Călugării au fost martirizaţi, doar puţini dintre ei s-au refugiat peste munţi, la mănăstirile din Argeş. Pe locul dezastrului au rămas peste timp doar câteva urme de ziduri. Ultimele repere ale existenţei al acestor lăcaşe de cult sunt Harta Josefină şi memoria localnicilor.

Proiectul a avut ca obiectiv final înscrierea pe lista monumentelor şi pe cea a siturilor arheologice a ruinelor mănăstirilor care încă se păstrează şi care pot fi distruse în orice moment deoarece nefiind înscrise în patrimoniu nu apar ca protejate prin lege. De asemenea se urmăreşte deschiderea pe viitor de şantiere arheologice la Sebeş, Berivoi şi Drăguş astfel încât informaţiile arheologice care în momentul de faţă sunt încă în pământ să poată fi valorificate.

În cadrul proiectului au fost vizitate mănăstirile de la Dejani, Berivoi, Şinca Nouă, Şinca Veche, Drăguş, atât ridicate pe vechile amplasamente cât şi cele a căror amplasare doar o bănuiam, ele apărând pe Harta Josefină.

Au fost identificate şi 3 mănăstiri care nu sunt cercetate arheologic şi ale căror ruine se odihnesc încă sub pământ. De asemenea s-au făcut vizite de studiu la biserica fortificată din Cincşor, mănăstirea de la Cârţa, castrul roman de la Feldioara.

Fig. 1. Fragment din Harta Josefină cu localizarea mănăstirilor din Ţara Făgăraşului

Harta Jozefină, este primul proiect unitar de ridicare topografică a Imperiului Habsburgic. Cele 3589 planşe iniţiale, desenate şi colorate de mână, au fost apoi completate până la 4096 de secţiuni. În 1764, feldmareşalul Daun i-a propus suveranei Maria Theresia, să se ordone cartografierea unitară la toate ţările componente ale Imperiului. Ridicarea topografică josefină, începută sub domnia Mariei Theresia, a fost terminată sub cea a lui Iosif al II-lea (1741-1790). Hărţile erau desenate de mână la scara aproximativ 1:28.800. Iniţial, setul de hărţi a existat în numai două exemplare, unul pentru împărat şi celălalt pentru conducerea militară. Ambele au fost ţinute secrete.

Fig. 2. Biserica fortificată Cincşor

Construită în sec. XIV, Biserica din Cincşor a fost romanică la început, pentru ca în sec. XV să se ridice zidurile în stil gotic şi să se înceapă lucrările de fortificare. În interior, altarul pictat la 1868 încă mai este folosit şi azi. Biserica poartă hramul Sfinţilor Petru şi Pavel.

Fig. 3. Mănăstirea Cârţa

Data fondării mănăstirii Cârţa nu este cunoscută. Izvoare scrise din intervalul secolelor XIII-XV, provenite din ambianţa ordinului cistercian – adunate şi prelucrate de Ludwig Janauschek –, datează actul fondării mănăstirii Cârţa între anii 1202-1203. La 1202 primeşte privilegii, iar la 1220 este împroprietărită cu pământuri luate de la Blachi. Un document emis la Konstanz, la 17 aprilie 1418, de regele Sigismund I al Ungariei (1387-1437) aminteşte că abaţia a fost întemeiată, construită şi dotată cu drepturi şi privilegii de către predecesorii săi. Calitatea de ctitorie regală maghiară rezultă şi din actul desfiinţării sale, la 27 februarie 1474, efectuată de regele Matei Corvin (1458-1490).