Cursuri de formare profesională „ARHE-GIS. Arheologie digitala si spatiala”, Sinaia (România)

În perioada 03 – 16 octombrie 2011 MNCR, CPPC şi USM a organizat cursuri de formare profesională pentru 20 de tineri specialişti din România şi Republica Moldova, în domeniul arheologiei digitale şi spaţiale. Proiectul a fost  finanţat de AFCN.

Cursurile au presupus două componente: teoretică şi cercetare în teren. Primul din ele a fost asigurat de dr. Dan Ştefan, Maria-Magdalena Ştefan, Tudor Ştefan şi dr. Valeriu Cavruc. Partea organizatorică fiind asigurată de Andrea Deák, şef-secţie MNCR.

 Proiectul ARHE-GIS, a urmărit fundamentarea unei practici unitare în cercetarea şi evidenţa digitală a patrimoniului arheologic imobil şi dezvoltarea unei metode coerente de instruire a personalului de specialitate. Proiectul este fundamentat atât pe cerinţele legale privind identificarea şi protejarea patrimoniului arheologic, cât şi pe experienţele de vârf pe plan internaţional în domeniu. Abordarea propusă urmăreşte adecvarea practicilor curente şi viitoare la realităţile economice şi tehnice naţionale şi la specificul administrativ şi juridic din România.

De asemenea, proiectul a urmărit să creeze şi să ofere o metodă de instruire a personalului implicat in identificarea şi protejarea patrimoniului arheologic astfel încât să fie acoperite atât zonele care necesită o înaltă specializare, cât şi acelea care presupun specializări mai generale. Cursurile au fost coordonate de experţi în domeniul arheologiei dacice şi romane, care deţin cunoştinţe şi abilităţi în utilizarea mijloacelor moderne de evidenţă a patrimoniului arheologic imobil, dobândite atât prin studii cât şi prin activităţi practice în colaborare cu cele mai prestigioase instituţii de profil din Germania, Marea Britanie şi SUA. Cei mai mulţi participanţi au fost arheologi tineri din România şi R. Moldova. Aceştia din urmă, sub conducerea experţilor, au lucrat în teren, utilizând metodele şi instrumentele moderne, contribuind astfel la realizarea evidenţei patrimoniului arheologic imobil dacic şi roman din sud-estul Transilvaniei.

Proiectul ARHE-GIS a urmărir totodată o depăşire a barierelor organizaţionale, în căutarea unor soluţii inovative de ultimă generaţie, menite sa îmbunătăţească accesul şi disponibilitatea materialului informaţional digital, în scopul conservării, protecţiei şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic. Pentru societatea contemporană, cultura digitală devine din ce in ce mai mult inima cunoaşterii şi activităţii oamenilor, fie că este vorba de interese profesionale, de educaţie sau divertisment. În acest context, proiectul ARHE-GIS, promovează socializarea ciberspaţiului prin digitizarea şi disponibilizarea informaţiei de patrimoniu în spaţiul virtual. În mod particular, prezentul proiect a urmărir dezvoltarea unor direcţii noi de cercetare destinate protejării şi valorificării patrimoniului arheologic din sud-estul Transilvaniei, cu un deosebit accent pentru monumentele dacice si romane. Patrimoniul arheologic este abordat în acest proiect ca sursă de cunoaştere a trecutului şi resursă culturală indispensabilă dezvoltării economice şi educaţionale a societăţii.

 Practica arheologică non-distructivă la siturile Zoltan (com. Ghidfalău, jud. Covasna) şi Breţcu (com. Breţcu, jud. Covasna)

Situl de la Zoltan este amplasat pe o terasă a râului Olt înaltă de cca 15 m, dinspre nord şi vest fiind delimitat de malul abrupt al terasei, dinspre sud de o râpă care a afectat şi suprafaţa sitului, iar dinspre est de panta domoală a unui deal situat la poalele de sud a munţilor Bodoc. Situl a fost cercetat arheologic iniţial de Szekely Zoltan, iar apoi de dr. Valerii Kavruk.

Perieghezele nesistematice şi cercetările anterioare au definit o suprafaţă a sitului de circa 250x600 m, materialul recuperat a fost atribuit în mare parte culturii Noua, fiind unicul sit în regiune cu cenuşar al acestei culturi. Au fost decoperite şi urme de locuire din perioada Cucuteni, perioada timpurie, mijlocie şi târzie a epocii bronzului. A fost identificat şi un nivel de locuire Coţofeni, despre care sunt puţine informaţii.

Scopul cercetărilor arheologice non-ditructive a fost organizarea unei periegeze sistematice cu utilizarea metodelor de arheologie spaţială şi digitală. Drept obiective au fost fixate: luarea a două profile altimetrice în formă de cruce pe sit, cu fixarea capetelor cu receptoarele GPS, pentru a evidenţia posibilele schimbări de teren; delimitarea sitului în zone de interes cu colectarea materialului de la suprafaţă, fixarea cu ajutorul receptorului GPS a aglomeraţiilor de ceramică, lut ars şi pieselor cu valoare sporită.

Pentru realizarea obiectivelor au fost necesară utilizarea staţiei totale şi a receptoarelor GPS. Staţia totală permite măsurarea unghiurilor orizontale şi verticale, cât şi cu ajutorul modulului EDM a distanţelor, în baza emisiei unui fascicol de lumină vizibil sau infraroşu către un reflector şi recepţionarea semnalului reflectat. Precizia fiind una milimetrică asigură realizarea uni profil altimetric de calitate. Avantajul staţiei totale este determinat şi de înregistrarea directă în formă digitală sub formă de coordonate cu posibilitate de organizare tematică a măsurărilor. Profilul altimetric realizat cu staţia totală permite atât corelarea elementelor de mediu cu anumite structuri arheologice, cât şi identificarea de amenajări antice mai puţin vizibile cu ochiul liber.

Pentru realizarea celui de-al doilea obiectiv, terenul a fost împărţit în zone de periegeză în dependenţă de situaţie: porţiunea proaspăt arată, porţiune cu iarba înaltă şi porţiunea prospăt cosită. Colţurile acestor fâşii de teren au fost localizate cu ajutorul receptorului GPS cu utilizarea Average care permite sporirea acurateţei de localizare, interiorul fiind împărţit în mai multe treck-uri. Diferenţa metodologică consta în împărţirea fâşiilor cu iarba proaspăt tăiată şi cea arată în zone cu o lungime de cca 50 m a treck-urilor care ar permite localizarea unor concentrari de materiale arheologice la nivel de sit din motivul unui număr mai mare de piese descoperite. În toate cele trei zone punctele de aglomeraţie a fragmentelor de ceramică, a bucăţilor de lut ars şi pieselor de interes sporit au fos localizate cu ajutorul receptorului GPS.

În rezultatul cercetării a fost identificată o concentrare a materialelor arheologice în partea de vest  terasei, fapt motivat prin anumite interese de securitate a sitului, direcţia de acces facilă fiind dinspre est, cât şi de apropierea de r. Olt. Au fost localizate anumite zone de concentraţie a materialelor arheologice – posibile complexe care au fost afectate de lucrările agricole. Analiza prealabilă a fragmentelor ceramice permite enunţul ipotezei despre o locuire timpurie în partea nord-vestică a terasei cu extinderea treptată spre sud.

Castrul de la Breţcu a fost cercetat de către E. Panaitecu în 1925-1926, apoi de M. Macrea în 1950-1951. În 2008-2010 au fost efectuate investigaţii non-distructive în interiorul castrului de o echipă mixtă româno-germana. Situl a fost datat cu sec. II-III şi avea rolul de o păzi sectorul de limesul roman în zona pasului Oituz.

Obiectivele cercetărilor din 2011 a fost localizarea GPS şi realizarea unei ridicări de nivel a thermelor aflate în imediat apropiere a castrului şi identificarea aşezării civile şi localizarea ei printr-o periegeză nesistematică, rămase în afara atenţiei în cercetările anterioare. Pentru buna realizare au fost selectate receptoarele GPS şi Staţia totală. Cu ajutorul receptorului GPS au fost localizate colţurile thermelor, iar cu ajutorul staţiei totale s-a realizat ridicarea topografică. Echipa responsabilă de identificarea aşezării civile a verificat regiunea dinspre vest de castru, prin periegeză nesistematică, utilizând metoda treck-urilor largi şi fixarea cu ajutorul receptorului GPS a locurilor cu material arheologic la suprafaţă. Materialele acumulate în timpul periegezei nu au permis identificarea aşezării civile.